Lumea vrajotorilor este stupefita. La fel si lumea “incuiatilor” care le-au cumparat odraslelor lor Harry Potter. Ei bine, se pare ca Dumbledore e gay. Dap, asa declara chiar creatoare lui Harry Potter si implicit a lui Dombledore, ea spune ca i=a fost intotdeauna clar ca directorul scolii Hogwarts e gay, de aceea nici nu a fost prea explicita in privinta aceasta.
Mai multe gasiti aici.

via Gramo

Cateodata urasc atat de mult faptul ca nu stau intr-un oras mai mare, de cele mai multe ori tanjesc dupa Bucuresti, imi vine, sa ma dau asa, cu capul de toti peretii. Ma apuca uneori cand sunt ai mei prin preajma si le zic: De ce naiba ati ramas in capatu’ asta de tara? (nu prea e capat de tara, dar….tot e nasol). La naiba e atat de plictisitor satul asta cu pretentie de oras in care imi duc zilele, si atatia oameni pe care ii intalnesc zi de zi, mereu aceeasi oameni, incat simt uneori ca nu mai am mult si o iau razna.
Hai sa nu exagerez totusi, nu zic ca Bucurestiul sau alt oras mai mare e cine stie ce, ca sunt si-acolo la “circopiteci”, da’ cel putin sunt mereu altii. Si parca se schimba mai repede peisajul din fata, si nu ai timp sa te plictisesti, in orice caz, ai cu ce sa iti umpli timpul, nu ca aici.
Mare dreptate avea Marin Preda cand zicea ca “vesnicia s-a nascut la tara”, normal, la tara nu ai niciodata ce face, te plictisesti ca naiba. Aici de exemplu, in satul nostu cu pretentie de oras, nu sunt decat 4 carciumi cu pretentie de bar si o dugheana mai mare care se vrea club. Club pe naiba ca numai club nu e ala. Singurul loc in care te puteai duce sa bei un suc sau o ciocolata calda si in care sa mai asculti si muzica, nu alte porcarii, a ars. Si pana or sa termine de refacut localul (pe numele sale multiple: Emil, La Partid, Constantinescu) nu ai incotro decat sa ingheti de frig prin “parc”, o gradina mai mare, publica cu cateva banci insirate, majoritatea dintre ele rupte care se mai refac sau se vopsesc o data la 4 ani, cand sunt alegeri.
Biblioteca….pai era “Biblioteca comunala” (nume pastrat probabil de pe vremea lu’ Ceasca) de unde puteai sa iei carti si sa mai si citesti acolo care sa cam desfiintat de cand a inceput reconditionarea “Caminului Cultural” (alt nume pastrat de pe vremea Impuscatului). Librarie, ce gluma buna, e de fapt un magazin universal unde se vand creioane pixuri caiete si alte cateva (nu foarte multe) produse de papetarie, ghiozdane, cateva romane de dragoste (Sandra Brown&co.), plus cateva carti de colorat, altlase, vreo cateva volume de Marin Preda, Eliade etc, clasici romani in orice caz, la-o-lalta cu sapunuri, creme, pasta de dinti, prosoape, pantofi, blugi, bluze, jucarii etc….chestii care nu au legatura cu o librarie in orice caz,.
Avem si spital aici, unde se interneaza babele fara adapost de Craciun si unde medicii si asistentele sunt plictisiti, (doar cateva exceptii de la regula). Nu pot spune despre spitalul nostru ca e unul super-dotat cu aparatura performanta. Nu mai comentez aici…trec mai departe, la liceu si la scoala generala: Liceul meu, unde imi duc zilele si unde ma prefac ca invat. Avem si profi de gasca, profi carora le place ceea ce fac, avem si profesori numai cu titlul, avem de toate. Si avem si directoare. Si director adjunct, si proiecte, si profi care se cearta, avem de toate, e un liceu aproape normal, cred…nu am vazut cum e in alte licee. Probabil e mai bine…sau mai rau. Nu mai conteaza acum.
Avem si gara aici, in Lehliu, o gara mica in care ne pierdem uneori timpul pe zi de vara. Ne uitam cu vin si pleaca trenurile, facem uneori cu mana la calatori, le facem si poze daca avem aparatul. Ne uitam cum pleca spre casele lor, unii poate stau in Bucuresti sau in unul din marile orase in care lucrurile se misca diferit. Asta vara ne uitam la tenurile care plecau spre mare. “Hai bai, cati bani avem? Facem cheta, dam o fuga acum pana la mare” “Dracu sa te ia ca ai venit acum cu ideea asta, mi-am cheltuit toti banii, nu mai am decat 20 de mii, mai bine ma duc la automatul de cafea si-mi iau un ceai” “Fata, tu esti proasta?” Striga Dana la mine, sau Corina, sau Alexandra, nu mai stiu bine, ” pai face ma-ta infrct daca pleci asa” . In cep sa rad si fug la automat.
Cu automatul de cafea e alta poveste. Primavara trecuta au pus patru automate de cafea in lehliu, mare dracovenie si astea. Unul la gara, altul la Fac (un magazin), inca unul la Ondina (alt magazin) si ultimul la Florarie (facuta si ea tot prin primavara, “taindu-i fata” unui nene care vindea de cand se stie flori, de cele mai multe ori garoafe, doar la inceputul si sfarsitul anului scolar mai aducea crizanteme din alea albastre si verzi, sau orhidee) . Deci, ziceam de automatele de cafea, de cand le-au adus astia in Lehliu, e mare bucurie pe noi, ca bem cafea. “Hai frate, mergem la automatul de la Ondina sau la ala de la gara?” “Lasa bai, ca stiu eu, la Florarie au cafea mai buna, am baut eu ieri cand ma duceam la scoala” “Lasa bai, mai bine la Gara, ca acolo au pahare termoizolatoare (cacat)” si tot asa, lumea noastra a devenit mult mai interesanta de cand cu automatele de cafea.
Era sa uit, avem si un Fast Food de unde ne cumpram de mancare la ceasurile 10, cand e pauza mare. Si e o imbulzeala de nedescris, un fum de tigare dens sa-l tai cu cutitul deasupra caruia troneaza un afis spectaculos”In acest local nu se fumeaza”. Haha, ce gluma buna…mancarea e buna, nimic de comentat, acolo se chiuleste bine, e un loc caldut, poti sa mananci sa bei o cafea etc. De obicei fumul este produsul elevilor din gloriosul liceu, stau acolo si fumeaza ca turcii, multi dintre ei nici nu au terminat a9a, unii nici nu au intrat la liceu….da, tot felul de suflete in Fast Food.
Sa vedeam, am zis de obiectivele cele mai interesante din Lehliu? Da….cred ca, mai multe in posturi viitoare, cand o sa scriu despre distribuitorii Avon si Oriflame din liceu, despre lipsa unei biblioteci publice, despre filialele bancilor si despre posta….si ce mi-o mai trazni mie mintea. Va urma…sper….

STIU CA-TI DORESTI…

Stiu ca-ti doresti un inger,
O faptura divina.
S-apara-n neagra noapte,
In calea ta sa vina

Stiu ca-ti doresti s-apara
De nicaieri, din zare.
Sa vina sa te scape
De neagra disperare.

Stiu ca-ti doresti sa-nchei
Cumplita cautare
Ce te facea sa-ntrebi:
“Ce imi lipseste oare?”

Ingerul a venit.
E-aici doar pentru tine,
Il privesti impietrit
Si-ti spui: “Acum mi-e bine!”

Alex, un amic foarte bun al meu, cu valeitati de poet (foarte talentat piciu, de altfel) a scris poezia asta si eu l-am rugat sa ma lase sa i-o postez p blog. E l ma lasat, si eu m-am comformat. Bravo Alex;)

Zac innecata intr-o balta de ceva necunosct. Ascult “Dire Straits” si citesc poezii de Nichita Stanescu. N-au noima cuvintele mele, n-au rost si nici culoare. Ascult Alifantis si mi se pare ca fac rime proaste. Nu stiu, nu vreau, nu pot, nu cred, nu cred nimic. Doar sa ma lasi in pace.
Ieri mi-a pus cineva un citat din penultimul post la status. Mi-a placut, si-a cerut si scuze ca nu a pus copyright. Frumos, mi-a placut sa fiu citata.
Citesc gandurile lui Nichita Stanescu. As spune doar Stanescu, dar Stanescu fara Nichita nu mai are nici un farmec. Credeam ca misterul sexului sau fusese de mult elucidat. M-am inselat. Ieri am auzit pe cineva intreband pe altcineva ce era Nichita Stanescu, barbat su femeie? Nichita Stanescu a fost Poet. Nu are rost nimic, o stiu, si scriu haotic. Sper, mister. Mi-a placut o exprimare din “Gandul 4″, “poete”, suna frumos.
Da, imi place Nichita Stanescu, si am uitat sa il citesc pana acum. Si e a doua oara cand ma indragostesc de poezia lui, si de cantecele lui Alifantis. Si in general uit si imi aduc aminte dupa mult timp. Nu e bine, sau poate ca e. Prea multa atentie strica, intr-un final ti se acreste. Ma gandesc, ce-nseamna verbul “a acri”?
Azi am tacut si n-am facut nimic. Am tacut si pe urma am plecat lasand in urma un nimic. Nu stiu nimic. Ce ciudat suna. Ieri aveam nervi, azi nu mai am nimic, iau viata la misto? La naiba, iar aberez….v-am spus ca imi place Nichita Stanescu?!?
Da v-am spus si o repet. De ce gresesc? Unde gresesc? Poate ca-mi place, sau poate ca nu…nu cred nimic….mi-e mine si mi-e dor de nu… Nonsensuri insirate pe o pagina goala…revin, vorbesc, citesc. La inceput nu am scris mult, la inceput au fost cateva cuvinte. E modern? Nu e doar ceva nou inserat in ceva vechi in ceva scurs, in ceva gresit, in altceva si tot asa pana la sfarsit. Nu mai stiu…..
Ascult tot Alifantis…se pare ca am o noua obesie, o sa imi umplu mp3-ul cu Alifantis. Da ascult si imi place….de ce? De nimic, zic, tac si atat. Si ma plictisesc si atat.
Si iar tac si ma contrazic si ma repet. Prea multa repetiti… V-am sups ca imi place ceva, dar nu mai stiu ce. Cred ca mi-am pierdut ideea. Da, un gand…..
“Emotie de toamna” e pe ritm de bolero, suna bine, da, imi place ce fac pe chitarile alea….le muncesc frumos….chitari si versuri si Nichita Stanescu…si iar o iau razna…..am nimic si am totul….imi place, mi-e bine, ascult, mor, dorm……

G

OCHI CAPRUI-sunt blanzi
Si de dragoste flamanzi
Chiar de rad sau sunt tacuti
Te indeamna sa-i saruti
Da mai departe dak ai ochii caprui scz d mass ….damn, am ochii albastrii, nu pot sa dau mass-ul asta teribil de inteligent mai departe. Voi fi cu siguranta blestemata pentru toata viata mea. Si mi se vor sparge toate oglinzile in mana. Vaaaai, ce grav e….:))=))