Irina se “zoaca”, e mica si poceste cuvintele, si mamica ei ii consemneaza cu rabdare si devotiune pe un blog toate nebunile pe care le face, de parca o vezi in fata ta. Blogul se numeste in joaca, iar patanii mai vechi ale Irinei mai gasiti si pe 1001 .
Max e si el un kid simpatic, il gasiti pe blogul mamei lui, Mara, care scrie cam in proportie de 99% despre el. In orice caz, e foarte amuzant ce face copilul asta de 3 ani, cum stalceste cuvintele etc.
Razvan aka gramokid e pustiul celor doi gramo, foarte simpatic la cele 6 luni ale sale, “indura” dintii care acum s-au gasit sa creasca direct din gingii, vaccinuri si diete din ce in ce mai variate. Plus ca primeste vederi din toate partile lumii. Si e asa de mic. Nu mai are rost sa va spun cine scrie pentru el…cand ii ai parinti pe Gramo.
Astea sunt blogurile pe care le citesc eu de vreo luna, si o sa le gasiti si la blogroll. Have fun cu ei, sunt tareee simpatici cum stalcesc cuvintele si zambesc din poze.

Astept sa ma supun fiecarei atingeri, fiecarei vorbe aruncate cu furie si tuturor palelor de vant care imi vor lovi vreodata obrazul. Astept sa aud vajait de spada si tipat nebunesc rasunand pe strada, supunere si nebunie intr-o singura parte a lumii. Astept apoi linistea amagitoare ce prevesteste raul, pentru ca dupa rau isi face aparitia, biruitor, binelece nu poate fi apreciat fara prezenta malefica ce dispare incet incet, facandu-i loc.
Astept sa iti invoc atingerile, sa iti amintesti clipele si strangerile in brate, astept sa imi pui intrebarile, sa iti primesti palemele, sa imi rasunzi indoielilor si sa asculti plangerile si dorul. Si la sfarsit, vreau adevarul, soptit, recunoscut cu greu, sa-ti calci pe mandrie, sa ma ranesti, poate, sa ma jignesti dar sa imi racoresti arderile.
Astept cum am asteptat mereu, cu rabdare, dand tarcoale usor in jurul subiectului dureros, privind fapte care ma dor…. Astept sa treca timpul, sa mai creasti, sa vad deznodamantul si sarcina ce ti-o da viata, cararile pe care o sa mergi, cararile pe care o sa pasesc agale, sa vad stelele rasarind si soarele asemeni. Astept succesiuni, iubiri neimplinite, placeri interzise, greturi, foame, iertare si mascari, astept sa ploua si sa ninga, sa bata vantul peste parul tau, sa se albeasca si poate sa cada, sa se indrpte si atat.
Astet cuvinte….m-am saturat de asteptare, continui insa sa astept, nu stiu pe cine, nu stiu de unde, creez panica si indoieli, creez rusine si nestire, me rog mereu sa pier cumva, sa piara indoiala si teama de necunoscut, sa imi vad altfel viata. M-am saturat de rabdare, m-am saturat sa migalesc scenarii comfuze ce se naruie ca fumul de tigara, m-am saturat de laitmorivul tigarii, de oamenii care ma intreaba de fumez si eu sa le raspund ca nu. Trebuie sa le desenez, se pare, ca tigara si fumul reprezinta ceva, aici, in lumea mea mohorata, in conceptia mea, tigarea aia si fumul ala inecacios, au o simbolistica. Nu, oameni buni, sa stiti eu nu fumez. Sunt doar o reprezentare a propriului meu sine, nu sunt nici adevar dar nici minciuna, ci undeva la mijloc, si voi trebuie sa intelegeti asta. Si nu rostesc povesti aiurea, si nu ascund identitati, eu le dau aripi sa zboare undeva mai sus de stele, un pic mai jos de Dumnezeu, sa se inchine si sa-i spuna c-au fost trimisi doar de condeiul meu, sa il salute si-apoi sa se intoarca multumite pe pamnt, sfintite.
Cu toate astea, eu inca astept, sa treaca timpul, sa vine, sa plece, sa fie gata, sa imi vorbeasca, sa se termine, sa inceapa, da ma duca, sa imi ia si sa imi dea, sa taca, sa imi arate….continui sa astept, imi duc viata intr-o continua asteptate, tind catre ceva nedefinit, si uneori, cate-un vis se sfarama,se transforma in scrum, se disipeaza ca fumul de tigara in aer si ramne doar mirosul. Mi-au apus cateva vise…unele s-au implinit…le astept acum pe cele mai absurde sa dispara si cele mai probabile sa se intample….viata mea e doar un vis…..

N-am chef sa scriu, pur si simplu…revin….

Cand ai nervi inseamna ca ai o mare problema, ca te-a suparat cineva sau te-a scos din sarite in asa hal incat pur si simplu vrei sa strangi pe cineva de gat. Dar gestul ti se opreste oarecum la incheietura mainilor, acolo unde venele se intretaie purpurii si pulseaza din ce in ce mai tare. Cu toate asta ceva te opreste din tentativa nerostia de stangulare a persoanei cea mai apropiata de langa tine. Si atunci imposti pur si simplu cu venin, de obicei iti versi naduful in persoana cea mai apropiata de tine, iese pur si simplu, ca o auto-exorcizare, pur si simplu, nu mai tii cont de nimic, si zici, si scoti din tine tot ceea ce e mai rau si mai penibil. Saracele persoane care nu ma cunosc, ce grozavii le-aud urechile, ce nemernicii pot sa debitez uneori si sa schimb pareri…nu de putine ori am auzit chestii de genul “Diana,mi-am schimbat parerea despre tine…”….doh, schimbati-o, in momentul asta nu ma intereseaza decat sa tip, sa deblochez vena aia care imi pulseaza cu atata neliniste la tampla. Si tip, de nervi ca nu pot sa iti dau una in gura, ca nu pot sa te lovesc, sa imi centrez furia pe ceva. Ah,. ce m-ar mai racori sa imi infig mainile in parul tau si sa trag pana ti-l scot din radacini. Aici iese la iveala cate-o ramasita din femeia cavernelor ce a fost vreo stramoasa de-a mea, in vremuri apuse de mult, mult….
Da chiar, cred ca daca as fi trait in preistorie, as fi fost o ucigasa, o nemernica de femeie care lovea si distrugea totul in calea ei. Noroc cu civilizatia asta ca mai cizeleaza animalul din noi. Cand eram mica, mama imi zicea ca nu e frumos ceea ce facem, sa fiu fetita cuminte. Cu toate astea, uneori simt cum se naste in mine sentimentul de femela nebuna, simt furia cum creste in ritm alert in mintea mea si ma stranguleaza mai mult decat as vrea eu sa ucid prima persoana care imi iese in cale. Am porniri salbatice, asta e clar. Ramane insa de vazut de la ce stramos le mostenesc…nbunia asta oarba, care ma sfasie si se treansforma, datorita civilizatiei in cruzime verbala, si provoc rani mai adanci decat le-as provoca cu pumnul, pentru ca, multumita Providentei, nu am fost inzestrata cu putere fizica, scurtele accese de nebunie care ma trec sunt racorite prin cate-o lovitura in lemn in urma careia eu sufar cel mai tare, adica…la naiba, pe cine incerc sa pacalesc? Incerc sa imi analizez emotia pe ceva din exterior; pe un obiect care nu poate fi ranit, pentru ca nimeni din calea uraganului meu sa nu sufere vreo dauna corporala.
Sunt nebuna, Doamne, ce nebuna sunt, o adevarata pacoste pe capul celor apropiati, pentru ca fac tot felul de chestii pe care uneori nu le inteleg nici eu, pentru ca imi ies pe gura cuvinte pe care nu le aud inainte sa le rostesc. Si ma gandesc atunci, “La naiba, eu am scpus chestia aia, Doamne, a sunat oribil in gura mea”…..
Sunt un om ciudat, foarte ciudat, e greu sa ma cunosti asa cum sunt, si pana la urma sfarsesti sa te dai batut, pentru ca nu o scoti la capat cu mine…..da, sunt mai rau ca o femeie a cavernelor….sunt un om nebun, atat de nebun….contient de propria nebunie…incerc doar…incerc doar sa va ferest de turbarea mea…..

Am primit niste lepse pe care nu le-am onorat pentru ca nu am mai postat in ultimul timp. Imi cer scuze de intarziere si aqm sa incep cu primul tag, de la Netsurfer care zice sa spun ce imi doresc de sarbatori. Pai imi doresc sa ii am pe toti cei dragi aproape, multe dulcuiri , o papusa barbie originala, cu bicicleta, masina, castel….not ;revenind,sa ninga, si un volum de poezii de serghei esenin…..eh, cam atat….Mosule, vezi ce faci cu papusa aia:D:))
Al doi-lea tag este de la manu care e tare curios ce mi-a adus mosh nicolae:D…ei bine, mi-a adus muuulte dulciuri, printre care o cutie mare de raffaelo, bomboanele mele preferate, ultimul volum Harry Potter si niste margele….so, i’m a happy child, but i still dinn’t get that barbie:))=))
Si le dau mai departe lui Lory si Anei