Aberatii
Prima raza de soare proiectata pe caldaramul umed, o picatura de roua prelingandu-se de pe frunza unui pom. O noua zi, un alt fel de viata. O tresarire naucita, clipocit de ape si ochi verzi. O floare mica, alba si un mar. Ce lume fericita. Armonie.
Pasari zapacite zboara nbuneste, se cearta, bat din aripi, respira aerul umed al diminetii.
Azi nu bate vantul, azi nu ploua, azi nu e cald excesiv, azi e asa cum trebuie. Azi sunt fericita. Sunt fericita ca in ziua in care am condus prima data cu tata in dreapta, am pornit aiurea, am pus frana prea brusc si era sa il dau cu capul de bord. Sunt fericita ca m-a laudat ca am invatat sa pun frana cum trebuie. Am vazut un pui de caprioara disparand printre ierburile inalte. Nu credeam ca sunt caprioare in padurea asta de la noi. Am fost fericita.
Azi, nu mai dau drumul la televizor, nu mai vreau sa aflu ce elev s-a mai sinucis pentru vreo profesoara, ce tampenie si cat can-can aiurea sa facut. Eh…sunteti satui ca si mine de subiect.
Azi nu mai vreau sa aberez pe aici despre cine stie ce. Sincer, mi se pare ca scriu cam aiurea si cam despre acelasi lucru. Nu mai stiu ce sa mai scriu. Dar e frumos, e frumoasa noaptea asta calda de vara, e frumos gandul unei zile perfecte, ca cea descrisa mai sus.
Mi-as dori un catel, unul mic si dulce foc, sa ii pun numele Joint. Nu stiu ce mi-a venit cu numele asta. De cand se poarta javra de la poarta de care are mamaia grija ca un drogat. Dap, vreau o jevruta mica de catel (asa alint eu cainii) sa ii pun numele Joint, pentru ca cel de la poarta e prea batran ca sa ii mai scimb numele…mamaia ii zice “Prietenu’”.