Alcoolicul
Strada era pustie, nici tipenie de om nu o traversa. Era linistea aceea mormantala de la miezul noptii. Un caine vagabond, venitcine stie de unde, isi facea veacul somnoros intr-un colt de trotuar. De odata, de dupa un colt, apare el. Alcoolicul, betivul ordinar. El e fericit, si cu fericirea lui decadenta umple si strada asta neinsufletita. Betivul se clatina, merge de pe o parte pe alta a strazii, mai ia o gura de tarie si trazneste a alcool ieftin si a tutun statut. Pana si cainele il simte i se trezeste din somn. Dar betiviul e fericit, de aia a baut pana acum ca un chior. Pentru el viata adevarata asta inseamna, sa bea si sa uite de ceea ce se mai poate numi existenta lui. Existenta lui murdara. Murdara tot din cauza alcoolului. A fost, ca multi altii prea slab de nger ca sa stie cand trebuie sa se opreasca. Incet incet, l-au parasit toti. A ramas singur, el cu stilcla lui cu tarie ieftina si tigarile.
E un om blonav intrat intr-un cerc vicios, parca fara scapare. Alcoolicul merge incet pe strada pustie, se clatina, mai cade, se ridica si cade iar. Se scutura stangaci de colb si incepe sa cante si sa danseze. Si parca viata lui nu mai e asa de trista, parca lumea a inceput sa se coloreze. Dar starea asta nu tine mult pentru ca, de la un geam se aude o voce furioasa: “Taci dracului din gura, betivule, aici stau oameni care maine pleaca la servici si tie iti arde de cantat!” Auzindu-l, betivul pare ca se trezeste brusc la realitate si incepe sa planga, el nu mai e de mult un om normal. Nu mai e de mult ceea ce se poate numi un om respectabil. Si acum, priveste in sus, de pe ultima treapta a societatii, la ceea ce viata lui fusese. Avea o familie frumoasa, doi copii pe care ii iubea si o sotie iubitoare. Si toate asrtea le pierduse pentru o picatura de vodka. Oare cand se intamplase transformarea asta? Oare ce ii mai faceau copii? Nu ii mai vazuse de mult timp. Si sotia, acum simtea cat ii era de dor de ea…. Betivul incepu sa planga amara, cu sticla in mana, si, privind-o, mai lua o gura. Se intinse pe asfalt si adormi. Adormi murdar. Murdar si pe dinafara si pe dinauntru, adormi mai murdar ca asfaltul pe care statea. Adormi pe locul unde dormise cainele… Alcoolicul, betivul decadent, murdar, pe cea mai joasa treapta a societatii.