Ce fac frunzele cand bate vantul?

Uneori, frunzele nu vor sa cada frumos, nu vor sa pice sau sa se rasuceasca in vant. Pur si simplu cad pe pamantul negru si stau acolo. Privesc in sus cu regret…a venit toamna.
Uneori, frunzele sunt fericite ca se dau jos din pom, si o pornesc aiurea pe asfalt, printre picioarele grabite ale oamenilor, se plimba si vorbesc cu pietricelele, le mai intreaba de sanatate, mai se plang de o durere de sale, chestii obisnuite pe care le spun si le fac unele frunze batrane.
Frunzele nu stiu de unde vin, nu le-a zis nimeni, si nici unde se duc dupa ce da inghetul, ele sunt doar niste instrumente ale verii. Frunzele zambesc, pe inserate, in serile de vacanta, cand copii se joaca mai cu spor ‘de-a v-ati ascuns” si unii se ratacesc printre crengile copacului ce le gazduieste. Uneori, copacul acela, fiind foarte batran, le povesteste din tot ceea ce a vezut de-a lungul vietii, “Spune-ne copacule, ce e Iarna?” “Iarna?, Iarna e ceva nemaivazut dragele mele frunzulite, Iarna, e frig, si trebuie sa ai scoarta groasa ca sa nu iti degere inelele, si ma simt asa de singur iarna, fara voi, dragele mele verzi, si fara pasari.” Copacului ii curge niste seva dintr-un ochi, “Copacule, de ce plangi?’ “Nu plang” raspunse copacul incercand sa isi ascunda ranile cu clei…
Frunzele sunt niste fiinte ciudate, ele au vazut Ielele dansant si nu au fost blestemate, unele au avut onoarea de a fi folosite in incantatiile lor magice, dar frunzele nu si-au dat seama de onoarea ce li se facea, ele erau doar triste ca nu mai vine ploaia, sau ca sunt smulse prematur din copacul lor.
Acum frunzele cad, se ingalbenesc si se intind pe pamant ca in compunerile din clasa aIV-a. Acum e toamna..

Posted in Aberatii

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |