Despre iubire si compusii ei….

Povestile de dragoste sunt de tot felul, o gama larga de unde sa iti alegi…sau nu. Adevarul e ca nu prea poti sa iti alegi, povestile de dragoste se intampla,si sunt apoi consemnate in Marele Catalog al Povestilor de Dragoste. Unele se termina intr-o clipita, ca un foc de paie, despre astea se spune ca nu sunt iubiri adevarate. Altele ard mocnit timp indelungat, altele sunt stinse cu o galeata de apa, mai iese putin fum, mai se incearca o reaprindere dar pana la urma se sting lasand in urma cenusa uda. Unele insa ard tot timpul, ca Flacara Olimpica poate, astea sunt clee mai dorite iubiri, pentru ca ele se sting odata cu moartea unuia dintre parteneri…”Pana cand moartea ne va desparti!”…dar sunt atat de rare.
Iubirea e frumoasa, vine cu o gramada de inflorituri, ca o primavara cu flori de cais, ca o ploaie intr-o noapte de vara, ca un foc in semineu in iarna, ca o frunza batuta de vant toamna. Iubirea te tine in vita, iubirea te ucide incet, te tortureaza si poate chiar iti taie aripile. Si cu toate astea e frumoasa ca un ghiocel rasarit din zapada, ca un bebelus care doarme.
Iubirea e un demon mic, care isi infige furca otravita in inima si nu mai iese de acolo, si demonul rade si injecteaza prin furca lui vrajita fluturi in stomac, furnicaturi pe sira spinarii, stari de reverie si toate chestiile astea.
Iubirea e o picatura de Rai amestecata cu o picatura de Iad amestecata cu o lingurita de umanitate. Iubirea e frumoasa..

Posted in Aberatii

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |