Floricica si fluturasul rebel

Ma enerveaza. Ma enerveaza rau de tot ideile preconcepute. Ma enerveaza cei fara pareri proprii, ma enerveaza cei care se iau dupa aparente. Cei care judeca fara sa cunoasca, cei pentru care parerea anturajului este mai importanta decat a lor.
A fost o data o floricica mica si parfumata. Gingasi, frumos colorata. Floricica asta traia intr-o comunitate de multe floricele asemeni ei. Dar ea era de departe cea mai frumoasa floricica din tot palcul acela. Toti fluturasii se asezau pe ea si-i vorbeau. I i povesteau despre ceea ce vedeau in zborul lor, despre oameni, pomi, frunze, pasari si alte lucruri frumoase la auzul carora floricica se bucura si se intreba cum ar fi sa fie si ea un fluturas care sa zboare cu vantul. Insa celelalte floricele din palc erau invidioase pe ea, pentru ca era mult mai frumoasa si gingasa decat ele. Si de mult incercau sa-i faca ceva, sa scape de ea. Poate sa o fi cules cineva sau poate sa o fi calcat. Dar numeni nu se indura sa o culeaga.
Intr-o zi, se aseza pe ea un fluturas rebel, stiti voi, pirce-uri, dread-uri, pantaloni baggies (e, glumeam) si floricica se indragosti pe loc de frluturasul rebel care-i povestea despre lucruri neamiauzite de ea pana atunci: cluburi, discoteci etc. Dar floricelele ce o inconjurau, invidioase pe idila ei cu fluturasul au inceput sa rada de ea: “Ce-l bagi mai pe fluturasul ala in seama? Nu vezi si tu cum arata? Nu vezi si tu cum se inbraca? Zici ca-i prins de pe garla!” S intr-o zi, floricica, nemaisuportand comentariile suratelor sale si il ruga pe fluturas sa-si ia zborul si s-o lase in pace zicandu-i si motivul pentru care nu mai vrea sa-l vada. Fluturasul s-a intristat, apoi s-a bucurat de aceasta despartire, caci si-a dat seama ca o floricica fara personalitate nu este pentru el. Floricica a fost culeasa de un copil ce trecea pe acolo lasandu-le astfel pe celelalte sa se ofileasca in prostia lor. Sfarsit.

Posted in Aberatii

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |