Ciudata zi mi-am trait si astazi, pentru ca, dupa ce ca nu am fost in stare sa ma trezesc decat mult dupa cantatul cocosilor (vorba vine, habar nu am cand au catant cocosii, pentru ca, in acel moment probabil ca dormeam de rupeam patul in doua, dar n-are-a face) am ajuns al dracului de tarziu la scoala (daca am intarziat si la ora a2a, clar, e cronic, si m-am postat, cum face tot elevul constiincios in ultima banca din randul de la geam, alaturi de a mea colega. Dulcea de ea, ca altfel nu ii pot spune, imi arunca o privire scarbita, si isi vede de treaba. Am zis frate, da-o dracului de treaba, si asta ca mine, doarme pe ea, ce sa o mai stresez si eu cu intrebari stupide de genul “A zis ceva diriga ca nu am venit?” “A pus absente?”, bla bla bla, oricum nu ma intereseaza. Deci, asezata strategic in banca mea pe care scrie cu marker ” Frizy-The woman of Nenea” (habar nu am cine dracu a scris si cum dracu a ajuns banca aia in fata nasului meu, sa imi intind eu caietele pe el, in orice caz, probabil prin repetate schimbari…)am stat si am dormit cat a durat ce mai ramasese din ora de istorie. Il auzeam pe proful asa, ca prin vis cum le preda ceva alor mei colegi, cum il ameninta pe unul ca e nesimtit, si, uitandu-ma la el, imi dadeam seama cat de neputincios trebuie sa se simta, ca profesor, cu autoritatea subminata in felul in care ii este la fiecare ora. Da, ati ghicit, ca un cacat, sa se vada infruntat de o sleahta de imbecili carora nu le pasa de ceea ce zice el acolo, care nu ii respecta munca si faptul ca si-a tocit coatele pe bancile scolii, ca sa ajunga sa predea la niste idioti istoria. O daaaa, eu sunt, poate nu stiati, aparatorul profesorilor, paziti-va muritori.
Vinerea e o zi interesanta la noi in clasa, nu ma intrebati de ce, dar in fiecare vineri simt ca urmeaza vacanta, pentru a e o anarhie totala in clasa, toata lumea tipa, toata lumea se prosteste, multi chiulesc (poate si din cauza asta senzatia de apropiata vacanta- cand mai e putin pana la vacanta, foarte putini mai vin la scoala). Va spuneam, deci, ca vinerea este o zi speciala, iar daca nu chiulim, domim pe noi la cele trei ore pe care profesorii se chinuie sa le tina pentru noi, adica romana (la care nu am catadicsit sa merg), latina si franceza, in rest, nebunie, haos, tipete zbierete, o manea de la un telefon, un cantecel in spaniola de la altul, usa trantita de n-spe mii de ori, tipete etc. Si in haosul asta, eu citesc, stau acolo mica, cu o carte in mana si citesc, si mai ridic cateodata capul si protestez ca nemernicul ala a trantit usa prea tare.Vorbesc serios acum, cand tranteste cineva usa la noi in clasa, parca e un barbat din specia “bea-multa-bere-si-cand-vine-acasa-isi-bate-nevasta), asa, enervant, te infurie chiar. Si nu vreau sa sune ca o ofensa la adresa colegilor mei, uneori nici nu e trantita de ei, ci de cei din alte clase. In orice caz, asta e una din chestiile care ma scot din minti, trantitul usii…
Ca sa mai scap de balamucul din clasa mea, m-am refugiat in clasa lu’ Alex, na, mai stam si noi de vorba, mai despicam firul in patru. E pe dracu liniste, am plecat de la balamuc in Iad, sau, mai pe romaneste, am sarit din lac in put. Hehe, frumoasa viata mai duce Alex in clasa aia a lui de nebuni, toti urla, toi rad si fac misto unii de altii. Si tot istorie avea…un blestem pe materia asta si pe bietul prof ![]()
oaki
just high school life:)
Stan Adriana
Trantitul usii => “hobbyu” de licean frustrat.
Faptul ca reusesti sa citesti in balamucul adolescentin e de admirat, trust me. La mine nu mai merge de prin semestrul II de clasa a 11-a.
Adrian
Ce poate fi mai simplu pentru un om marginit(obisnuit) decat sa-si inchipuie, de pilda, ca e un om neobisnuit, original, si sa ramana asa tot restul zilelor, pe deplin satisfacut…A fost de ajuns ca cineva sa simta la un moment dat in forul lui launtric ceva ce aduce a sentimente generoase, general-umane, ca sa fie de indata incredintat ca nimeni altul nu poate simti ca dansul, ca este un om inaintat in mersul dezvoltarii sociale. E de ajuns ca cineva sa prinda din zbor o idee sau sa citeasca o pagina fara inceput si fara sfarsit dintr-o carte ce i-a cazut intamplator in mana pentru a capata pe loc convingerea ca sunt “propriile lui idei” si ca s-au nascut in capul lui. Cinismul naivitatii, daca se poate spune astfel, ajunge in asemenea cazuri pana la absurd; pare neverosimil, dar intalnesti cazuri d-astea la orice pas.” - Feodor Dostoievski
Adrian
Totul trece. Ceea ce candva parea sa fie intreg universul, peste cativa ani, ni se infatiseaza ca un fir de praf si nu putem intelege de ce ne-am lasat furati de iluzii. - Tadeusz Dolega Mostowicz
dianna
oaki @ stiu stiu, trebuie sa ma obisnuiec cu ideea…:)

Stan Adriana @incearca sa asculti muzica, tare, cat mai tare, ca sa acoperi zbieretele din clasa, si o sa vezi ce bine o sa fie
Adrian @ frumos spune Dostoievski despre natura fiintei umane…