Rosu in obraji
Iubirea adevarata nu se materializeaza. Iubirea adevarata ramane in timp, ca o amintire placuta, pierduta in vinovatia unei seri. Iubirea nu se pierde, nu stagneaza, ea se dezvolta,ea se alimnteaza, cu o vorba cu mai multe intelesuri, cu o privire fugara, cu o imbratisare si culmineaza cu un sarut. Iubirea te doare, iubirea te jigneste, te maraste si te umple de fericire in acelasi timp. Te face sa visezi cu ochii deschisi, sa canti, sa razi tare, sa alergi. Ea e unuica, apare ca o craiasa in rochie de matase cu crinolina sau ca un cavaler chipes pe un cal alb.
Iubirea te incalzeste, iti da siguranta, apoi se schimba si te nelinisteste. Iubirea e ca un frison, e patimasa, e acuta, e abrupta si intunecata. Iubirea are par carliontat sau drept, iubirea te omoara si te invie, iti da aripi si ti le frange cand mai ai putin si atingi soarele.
Iubirea e ca o gura de Sprite, e ca o plimbare cu bicicleta intr-un amurg de vara, ca o patura calda dupa o bataie cu zapada. Iubirea te inalta pana la stele si te coboara inapoi pe Pamant, te idealizeaza, dramatizeaza si exagereaza. Si tocmai din aceasta cauza e asa de frumoasa