23
Mar
Sau nu….
Buzele mele si-au invatat lectia soptita tainic de buzele tale. O stiu pe de rost, ca pe o rugaciune spusa la spovedanie. Buzele noastre zburda libere ca doi fluturi in cautarea florii perfecte, fara sa stie ca au gasit-o deja. Se joaca, se cearta, parca-s patru copii jucandu-se fotbal in curtea scolii. Apoi cresc, incep sa traga fetitele de codite, sa le tachineze, se pierd usor in misterul primului sarut regasit, se patrund. Musca unele din altele cum musca o copila dintr-un mar, intr-un vartej de senzatii. Apoi se cearta iar si se despart pentru a se impaca a nu stiu cata oara. Totul se termina incet, ca un amurg varatic in asterptarea rasaritului lunii.