Stop, limita de viteza

Stateam zilele astea si ma gandeam. Cat de mare imi parea lumea cand eram mica. Ce nou si interesant era totul.Acum nu mai e asa. Cateodata mi se pare ca orice as face si oriunde m-as duce, tot as fii limitata de ceva. Totul are o limita, totul se termina prea repede. De ce trebuie sa existe limta? De ce trebuie sa existe rutina si monotonie? De ce dupa o vreme culorile isi pierd stralucirea, vorba reclamelor la detergenti. De ce lumea devine alb-negru, de parca ai vedea iar filme la un televizor vechi. Ne complacem in clisee, daca ni se pare o sintagma interesanta o adoptam, copiem, ne e lene sa inventam noi. Ne complacem in prost-gust. De ce ne limiteaza totul? Oare pasarile nu-s mai fericite? Ele zboara, parca cerul nu are sfarsit si chiar daca aravea, ele nu se gandesc la asta, se simt libere ca pot sa zboare…

Posted in Aberatii

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |