Tacere….

Statea la o masa si privea intrebator in jur. Isi ascundea dintii albi sub buze muscate de cine stie ce iubiri pasionale ce se stinsesera de mult. Zambea stupid cand vreo fata trecea prin fata lui si mai lua o gura de cafea; apoi, stiindu-se privit, isi intorcea privirea tacticos spre fereastra aburita ca sa vada nimic altceva decat ceata si cativa stropi prelingandu-se senzual pe sticla. Avea aerul plictisit si isi fuma tigara tinand-o intre degetul mare si cel aratator, ca birjarii. Fuma, alchimic, apoi sufla fumul in cerculete ce dispareau instantaneu. Era doar un alt ins la o masa pierduta in zgomot dintr-o cafenea normala.
La o alta masa, ea privea spre nicaieri, enervata oarecum de molesala si de semi-intunericul in care se afla. Nu fuma si nu bea cafea, citea plictisita, acelasi rand de mai multe ori. Dadea ochii peste cap si buzele i se strangeau intr-un fel anume, o grimasa pe care doar ea stia sa o faca, iar parul ondulat i se revarsa pe spate descoperindu-i obrajii rumeni de la caldura. Nu-si gasise locul de data asta, nu era o cafenea boema unde il punea citi in liniste pe Marquez, aici nu ii rasuna in minte nici o sonata de Chopin, mai degraba muzica asta comerciala care a invadat toata lumea. Era nervoasa si tusul de la ochi is se stransese la coltul ochilor a tristete….

Singuratate si doi oameni plictisiti….poate ca ar fi iesit ceva daca ea nu s-ar fi ridicat brusc de pe scaun si nu ar fi descins exasperata afara, in aerul rece de noiembrie. Si poate ca nici el nu s-ar fi incurcat cu prima meduza care i-ar fi iesit in cale, doar de dragul unui one-night-stand. Poate ca EA ar fi gasit ceea ce cauta, poate ca el ar fi gasit linistea si voluptatea de care avea nevoie. Dar, nu a fost asa., povestile nu se termina niciodata in realitate cum vrem noi….

“Stii, mi-ar placea uneori sa simt mirosul de oja pe care il emana culoarea ta rosie de pe unghii, sa ma droghez cu o picatura din tine si nu mi-ar mai trebui nimic…..” Si restul fu tacere…..caci asa s-ar incheia o piesa de treatru absurd pe care as putea-o scrie intr-o buna zi…..dar nu pot sa tind decat catre tacere si calm. Si poate tumultul unei iubiri neinmplinite….
Pentru Alexa…….

Posted in Aberatii

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |