Viata ca o nocturna de Chopin

Mi-am vazut azi viata insirata cu cerneala pe o bucata de hartie ce dansa in vant. In fundal se auzea o nocturna de Copin. Pasarile zburau si ele in gol, dragele de ele, spre ce zari s-or duce? S-or duce vazand cu ochii, ametitor. Mi-as dori sa fiu o pasare, sa calatoresc in toata lumea, sa vad si alte locuri decat cele in care ma zbat. Daca as fii pasare nu mi-ar trebui nici viza, nici bani, as fii libera, libera sa zbor unde vad cu ochii.
De ce sunt obsedata de libertate? O am, dar tot ma obsedeaza. Parca ceva ma tine, parca am o lesa in jurul gatului ce ma sufoca. Parca lumea nu imi e de ajuns. Si pasarile sunt libere. Vreau sa zbor si sa ascult Chopin. Vreau sa ascult pianul cum plange. Cand scriu imi imaginesz ca degetele imi aluneca pe tastatura ca pe clapele unui pian. De parca sunetele scoase de acest instrument mi-ar putea reda libertatea. Ce ironie…sunetele unui pian…si ele sunt libere. Si ele calatoresc in lung si-n lat. Nici lor nu le trebuie viza, si nici bani. Sunetele se cazeaza comfortabil intr-o ureche si calatoresc. Sunetele asculta gandurile si le inteleg. Suntele tin secrete. Suntele…sunetele si libertatea, libertatea de gandire si de exprimare. Libertatea fizica.
Cum de exista oameni asa de prosti sa se creada cei mai destepti? Cum de exista oameni asa de prosti sa se planga de viata lor? Vorbeam azi cu Dana despre chestia asta. De ce ne plangem de propria viata. Trebuie luata ca atare si suntem feriiti. Ce daca nu ai nu stiu ce, ce daca drumul tau e presarat mai degraba cu bolovani decat cu asfalt si flori? Viata ta e frumoasa, e speciala. Si daca inveti sa iti iubesti viata, daca poti sa spui ca in ciuda tuturor greutatilor viata ta e frumoasa, e speciala, ai facut inca un pas spre libertate. Trebuie sa iei viata ca pe o sonata de Chopin, sa o lasi sa pluteasca in voia ei, sa o modelezi cu degetele ca pe plastelina, sa iti imaginezi ca ai aripi si poti sa zbori. Totul in viata ta se intampla cu un anumit scop, pana si lucrurile rele care le patesti duc spre ceva bun. Daca esti nerabdator de ceva, mai greu vei obtine, si stiu din proprie experienta. Cand te linistesti il obtii. Trebuie sa te gandesti, ca, orice ar fii, mai devreme sau mai tarziu vei avea. Toate se intampla in viata cu un scop. O viata nu poate fii considerata ratata atata timp cat posesorul ei a facut tot posibilul sa o faca frumoasa. O viata nu e singura, o viata traieste printre alte vieti, cere respect si il ofera, pentru ca trebuie, si asa e frumos. Si asta nu ingradeste libertatea, dinpotriva, largeste orizonturile.
Viata e un concept simplu pe care oamenii il complica. Un intelept zicea ca sunt unii oameni care cauta tot timpul sensul vietii si altii care il gasesc din intamplare fara sa il fi cautat vreodata. Ce frumos am zis. Imi pare rau ca nu mai tin minte numele celui care a zis asta, dar o sa-mi reamintesc, pentru ca are dreptate. Oamenii sunt niste fiinte foarte ciudate. Alegem mereu calea mai grea, si cand ceva nu merge bine dam vina pe deciziile noaste. De ce trebuie sa fim asa, cand e mult mai simplu sa luam viata asa cum e, cu bune si cu rele. Viata e frumoasa! O sa fac eu roast si de viza si de bani, si o sa plec departe. Vreau sa fiu fericita si voi fi. Sunt fericita.

Posted in Aberatii

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |