Reverie

O pereche de sosete roz erau aruncate intr-un colt al camerei, cateva prosoape ude zaceau pe jos fara ca nimeni sa le bage in seama, doua tricouri asezate unul peste celalalt pe spatarul scunului, blugii mei negrii si caietele imprastiate pe birou. Toate alcatuiau un haos general in camera asta albastra in care ma aflam stand in varful patului si contempland tavanul alb. Pe lada de deasupra patului aveam un castron in care mancasem dulceata de capsuni si din el venea o ametitoare aroma dulce, ca de vata de zahar. Aici ma simteam cel mai bine, in dezordinea aceasta ce constituia camera mea. A MEA. Locul meu, imperfect, haotic, aproape mizerabil. In camera mea se impletea sublimul dulcetei de capsune cu abjectul celor cateva prosoape ude pe care mi-era lene sa le duc la baie, aici zacea fiinta mea, contopita cu asternutul, invelita pana in gat cu un cearsaf subtire, bajbaind dupa cartea pe care ma chinuiam sa o citesc de cateva zile.

Telefonul vibra de ceva vreme, aruncat undeva prin faldurile lenjeriei mele de pat sifonate. Din boxe rasuna ceva asemanator cu Nirvana, un Kurt Kobain plictisit, suparat pe propriile frustrari, pe societatea abjecta in care isi ducea viata, pe cine dracu mai stie.

Lancezeam acolo de ceva timp, si nimic nu se intmpla, nimieni nu venea in fuga sa imi anunte ca ceva nemai auzit s-a intamplat. Numai boxele urlau nestapanite, undeva in fundul constiintei mele. Acolo imi trecura cateva ganduri importante, care, daca stau si ma gandesc bine, m-ar putea pune intr-o anumita postura; as putea de exemplu, sa afirm ca odata ce o persoana m-a dezamagit, mi-am pierdut credinta in Dumnezeu, pentru ca acea persoana avea o oarecare legatura cu Divinitatea, dar ce vina are Dumnezeu de decaderea in oachii mei a acelei fiinte? Totusi am fost dezamagita, si bineinteles, am suferit incercand sa nu judec. Cum eu am pretentia sa nu imi judece mama dezordinea din camera, sa o accepte si sa imi spuna numai din cand in cand, frumos, sa fac ordine. Asa si eu, nu pot sa judec actiunile altora, care poate m-au dezamagit cu un scop, care pe mine nu ma priveste, si nici nu ar trebui sa ma priveasca, dar in orice caz, ma dezamageste profund.

Ce mi-a mai trecut prin cap pe cand ma aflam in varful patului meu? M-am gandit ca am crescut, ca s-a scurs prea repede copilaria si am inceput sa regret, ca incet incet incep sa am tot felul de griji, de obligatii, ca nu e o fericire sa cresti, dimpotriva, e o durere inimaginabila, dar ca trebuie sa ma impac cu ideea, totusi…

M-am gandit ca a venit sfarsitul scolii, lucru foarte interesant, de altfel…dar, asta implica si niste premii, stiti voi, premiile alea care se dau mereu la sfaristul anului, premii care conteaza mai mult sau mai putin si pentru care am bocit in fiecare an pana in clasa a8a. Pentru ca ma consideream cu copil mediocru din punctul de vedere al invataturii, si mediilor, si al rahaturilor de genul acesta. Asa ca, de fiecare data cand colegii mei “mai destepti” spuneau vreo bazaconie, eu taceam, si nu raspundeam nimic, gandindu-ma ca poate nu am dreptate, pentru ca eu sunt un elev mediocru. Da, intr-adevar, frustrarile unei fete care nu a luat premiul 1 decat in calasa 1. Frumos nu? Clasa 1, premiul 1… Si ce ma enerva cel mai tare in generala era matematica, niciodata nu am putut intelege obiectul acesta, cu nici un chip nu a putut proful da ma indoctrineze cu inaltatoarea materie pe care o preda, si da, aici sunt subiectiva, si vorbesc urat si de matematica si de prof, si sa imi fie rusine, dar mie nu imi place matematica, si EA a fost cauza multor frustrari ale mele din perioada pubertatii. Dar sa o lasam dracu de scoala, si de pubertate ca am trecut de mult de ea, asta e, pamantul se invateste, orele trec, zilele, lunile, anii, si uite asa ne trezim ca am dat coltu… Viata e frumoasa, atata timp cat stii sa o traiesti.

Incoerenta. Dupa cum spuneam, termin clasa a11a, si cred ca iau premiul 2, atat vroiam sa spun de fapt, sa ma laud, si sa mai adaug ca nu mai imi pasa acum, nu mai are nici o importanta pentru mine, acum, cand am depasit toate astea, cand nu ma mai simt proasta pentru ca nu iau premiul 1, cand stiu ca nu asta conteaza. Acum, mama se poate lauda prietenelor ei ce copil destept are, si toata lumea e fericita! Si nu e mama de vina ca aveam eu frustrarile alea, eu eram masochista, si imi era lene sa invat, si nu imi placea matemamtica, si citeam in ora de matematica. Si gata cu premiile!
Ma gandesc ca daca voi reusi sa public ceva, in sensul de carte, articole prin ziare, o sa imi aleg pseudonim literar, Diana Raseanu. Imi place Raseanu, e numele de fata al bunicii mele, si suna foarte misto, e basarabenesc. Ma mandresc cu radacinile mele basarabenesti, imi place ideea, desi, la cat e sangele de amestecat, nu stiu cat a mai ramas din Moldova si Rusia in mine,dar ce mai conteaza, imi placeRaseanu, si Diana Raseanu suna mai frumos decat Diana Barbu… Nu?

Si am hotarat ca nu imi plac titlurile pompoase, ca am inceput sa dispretuiec politica mai mult decat o dispretuiam inainte, pentru ca scoate ce e mai abject din om, pentru ca dezumanizeaza si te face sa iti uiti adevaratul scop in viata. Politica este un titlu popmpos dat unor jocuri de noroc jucate de oameni murdari. Nu poti sa faci curatenie in politica, cum apari cu matura in mana incepe sa bata vantul ca sa iti zadarniceasca munca. Nu poti sa fii corect in politica, daca esti corect si crezi prea mult in doctrina partidului din care faci parte, esti inlaturat. Si mai stiu ceva de la politica, nici un om nu iti e cu adevarat prieten, sunt toti niste sacali infometati. Eh, si oamenii, in general, putini sunt cu adevarat oameni. Si eu care credeam ca sunt mai multi…

Ce-as putea sa mai aduag? Mi-e un dor cretin de mare, de dormit pana tarziu, asa in nesimtire, de citit pana la 4 dimineata, de seri calde mirosind a regina noptii. Mi-e dor de asflat udat cu furtulul dupa o zi caniculara, de mirosul umed imprastiat in aer, de plimbarile de nebuni prin padure pe intuneric, si mai ales de linistea ce mi-o ofera vacanta. Asta este poate ultima mea vacanta cu adevarat linistita, si ce bine imi pare ca a venit…

 Am auzit de A.C.T.O.R. pentru prima data acum vreo trei ani, nici nu implinisem 15 ani si o profesoara din liceul la care urma sa invat organiza o excursie de 2 saptamani in Franta la care urma sa participe si varul meu. As fi vrut si eu sa merg, mi-a placut ce faceau acolo, origami, activitati de grup, etc. Din pacate nu aveam varsta necesara asa ca am ramas acasa si i-am ajutat la pregatirile pentru plecare.

Dar ce este de fapt A.C.T.O.R.? Ei bine, A.C.T.O.R. este prescurtarea de la Asociatia Culturala de Teatru si Orgiami din Romania, si se ocupa cu voluntariatul. Adica munceste moca (este terminul folosit de tipa care a facut prezentarea la noi in liceu). Totusi e interesant, deoarece, in acest fel castigi experienta, ai bile albe pe C.V. si mai mult decat atat, te distrezi, te plimbi prin toata lumea, inveti arta origami, si teatru forum. Toate acestea facand alti oameni fericiti. Interesant, nu? Castigi pe amandoua partile, si cea spirituala, si cea maiteriala.

De curand am intrat si eu in A.C.T.O.R., cu acte in regula, si sunt mandra de asta, pentru ca stiu ca voi avea multe de invatat.  Si voi puteti sa intrati in A.C.T.O.R., oricine poate, nu trebuie decat sa timiteti un mail la adresa actor_romania@yahoo.com si vi se va raspunde in cel mai scurt timp. Nu e greu si ganditi-va ca veti avea o gramada de avantaje, unele vi le-am spus mai sus. Daca vreti sa stiti mai multe despre A.C.T.O.R. intrati si pe blogul lor http://actor.weblog.ro

Ciudata zi mi-am trait si astazi, pentru ca, dupa ce ca nu am fost in stare sa ma trezesc decat mult dupa cantatul cocosilor (vorba vine, habar nu am cand au catant cocosii, pentru ca, in acel moment probabil ca dormeam de rupeam patul in doua, dar n-are-a face) am ajuns al dracului de tarziu la scoala (daca am intarziat si la ora a2a, clar, e cronic, si m-am postat, cum face tot elevul constiincios in ultima banca din randul de la geam, alaturi de a mea colega. Dulcea de ea, ca altfel nu ii pot spune, imi arunca o privire scarbita, si isi vede de treaba. Am zis frate, da-o dracului de treaba, si asta ca mine, doarme pe ea, ce sa o mai stresez si eu cu intrebari stupide de genul “A zis ceva diriga ca nu am venit?” “A pus absente?”, bla bla bla, oricum nu ma intereseaza. Deci, asezata strategic in banca mea pe care scrie cu marker ” Frizy-The woman of Nenea” (habar nu am cine dracu a scris si cum dracu a ajuns banca aia in fata nasului meu, sa imi intind eu caietele pe el, in orice caz, probabil prin repetate schimbari…)am stat si am dormit cat a durat ce mai ramasese din ora de istorie. Il auzeam pe proful asa, ca prin vis cum le preda ceva alor mei colegi, cum il ameninta pe unul ca e nesimtit, si, uitandu-ma la el, imi dadeam seama cat de neputincios trebuie sa se simta, ca profesor, cu autoritatea subminata in felul in care ii este la fiecare ora. Da, ati ghicit, ca un cacat, sa se vada infruntat de o sleahta de imbecili carora nu le pasa de ceea ce zice el acolo, care nu ii respecta munca si faptul ca si-a tocit coatele pe bancile scolii, ca sa ajunga sa predea la niste idioti istoria. O daaaa, eu sunt, poate nu stiati, aparatorul profesorilor, paziti-va muritori.

Vinerea e o zi interesanta la noi in clasa, nu ma intrebati de ce, dar in fiecare vineri simt ca urmeaza vacanta, pentru a e o anarhie totala in clasa, toata lumea tipa, toata lumea se prosteste, multi chiulesc (poate si din cauza asta senzatia de apropiata vacanta- cand mai e putin pana la vacanta, foarte putini mai vin la scoala). Va spuneam, deci, ca vinerea este o zi speciala, iar daca nu chiulim, domim pe noi la cele trei ore pe care profesorii se chinuie sa le tina pentru noi, adica romana (la care nu am catadicsit sa merg), latina si franceza, in rest, nebunie, haos, tipete zbierete, o manea de la un telefon, un cantecel in spaniola de la altul, usa trantita de n-spe mii de ori, tipete etc. Si in haosul asta, eu citesc, stau acolo mica, cu o carte in mana si citesc, si mai ridic cateodata capul si protestez ca nemernicul ala a trantit usa prea tare.Vorbesc serios acum, cand tranteste cineva usa la noi in clasa, parca e un barbat din specia “bea-multa-bere-si-cand-vine-acasa-isi-bate-nevasta), asa, enervant, te infurie chiar. Si nu vreau sa sune ca o ofensa la adresa colegilor mei, uneori nici nu e trantita de ei, ci de cei din alte clase. In orice caz, asta e una din chestiile care ma scot din minti, trantitul usii…

Ca sa mai scap de balamucul din clasa mea, m-am refugiat in clasa lu’ Alex, na, mai stam si noi de vorba, mai despicam firul in patru. E pe dracu liniste, am plecat de la balamuc in Iad, sau, mai pe romaneste, am sarit din lac in put. Hehe, frumoasa viata mai duce Alex in clasa aia a lui de nebuni, toti urla, toi rad si fac misto unii de altii. Si tot istorie avea…un blestem pe materia asta si pe bietul prof

Uitasem cum e la scoala de una singura, impartind banca cu nimeni altcineva decat cu propriul meu suflet. Azi Ana a fost la Bucuresti, si o inteleg, saraca, cat de greu trebuie sa ii fie singura, in banca aia mazgalita cu pix, fara sa aiba macar un mp3, sa-i tina de urat Roxette sau Tudor (n.r. Chirila). Si apropo de Tudor, ma gandeam zilele astea la despartirea trupei Vama Veche, si scindarea, in acelasi timp a numelui. E total aiurea, adica “Trupa Vama” pe mine nu ma duce cu gandul decat la vamile pe care le “plateste” mortul, cand arunca babele banuti la rascruce de drumuri. Si “Trupa Veche”, la naiba, e complet aberant, pentru ca o trupa nu ar mai fi noua, daca e veche… adica, nici macar in plan simbolic, pentru ca, pentru noi, fanii, trupa e “Vama Veche”, si asta ii include pe toti membrii fostei formatii…. Poate ca ar fi trebuit sa isi bage picioarele si sa renunte la muzica, cel putin pentru o perioada, de dragul fanilor si pentru evitarea scandalurilor gen “tata Floarea vs. baba Maria”, pentru ca, sincer, “Vama”, fara “Veche”, nu suna ca “Vama Veche”….

9:10 Ascult muzica, Celine Dion, au luat ai mei colegi casetofonul scolii. Ma simt bine, desi imi infloreste asa, un gand nebunesc in ap: cum ar fi daca as inlocui C.D.-ul cu Celine cu unul cu Exploited, sau Metallica, E.M.I.L etc…>:) Ar fi funny sa le vad expresia perplexa intiparita pe fata. Dar ii multumesc lu Diriga, ca a interzis maneaua cu voce tare (n.r. la telefon), ii multumesc lu Celine ca are voce asa frumoasa, chiar daca se scufunda uneori barca, si ii multumesc Lui Dumnezeu ca ai mei colegi asculta de reguli… so happy, am intalnit si oameni fericiti…

9:46 Ieri, a fost Ovi pe la mine, i-am pus “Doi Bani” de la Tapinarii, si am cantat din chitari. E genul de melodie pe care as vrea sa o aud rasunand pe holurile liceului, si “Hotel Cismigiu” (ca tot vorbeam de Vama Veche)…sa le vad figurile la profi, mai ales la aia pudici >:)

10:00 Uite ce am ajuns sa fac la scoala daca nu e Ana, scriu posturi pe hartie…he,he,he…si ascult Celine Dion. Sincer, mi-as pune castile in urechi sa ascult niste Beatles ceva, dar mi-e lene, si Celine e tare, canta frumos (it makes me feel depressed….you know…the boat, Titanic….going under… :)) ) , si imi place sa imi aud colegii vorbind, sa le aud expresiile. O sa va privez insa de replici, pentru ca nu imi permit, nu am copyright:))

10:20 Azi am realizat ca atunci cand te duci singura sa-ti iei de mancare, numarul idiotior care se iau aiurea de tine creste simtitor. Rau e fara o Ana la brat…

10:25 Alex mi-a dat sa completez un chestionar (a dat la mai multi din clasa) despre copii cu probleme de vedere, si cum ne comportam cu ei in societate. L-am completat frumos, l-am dat inapoi…

11:00 Ma uit asa, ce-or zice astia de mine cand ma vad ca scriu de-o juma de ora fara sa ma opresc? E destul de hilara situatia, acum au oprit muzica, sper sa nu bage vreo manea. Sa-mi bag picioarele, au bagat “latrino”, e la radio; mp3-ul meu iubit :)) .Daaaa rock on Sex Pistols, ce-mi place sa ascult punk la scoala, chit ca surzesc (ascult prea tare).

11:24 Avem engleza, dupa ora asta ma tirez, trebuie sa plec la Bucuresti, dentist, bla bla bla

11:34 Ta na na na na, imi vine sa dau din cap, astia (n.r. colegii) joaca carti

11:34 Profa nu e in clasa, unii dau din cap…

11:36 I’m getting bored

11:37 Am terminat 2 pagini de scris pana acum. Ma plictisesc. Imi iubesc empetreiu.

11:37 Imi rod lacul de pe unghii (glumesc) Pe tabla scrie “Maine sa va aduceti CI/BI” wtf is CI/BI?!? Ascult Roxette…

11:39 Inca ascult Roxette; imi plac Roxette, in clasa a IX-a eram cel mai mare fan. Scot casca din ureche. Nu pot sa cred. Astia asculta Hoobstank-The reason…. i just love this song :X S-a terminat, era la radio…

11:42 O fata se scarpina in nas…se scobeste mai exact…scarbos…

11:42 Vreau sa dorm; ce bine era de dimineata, in pat, sub pilota. Cum sa nu iubesti viata in somn?!?

11:44 Rad in gand, avem engleza si profa nu e in clasa. Sper sa imi dea 10 in oral. Vreau macar 9 media…

11:45 Ce-or zice astia ca scriu aici?! Mai am putin si termin inca o pagina…ce face omu’ de plictiseala…

Toata chestia asta o scriu pe spatele la niste foi de exercitii la canguru la franceza, xeroxate.

11:46 Am realizat ca maine am canguru la engleza…sau face profa niste pregatire cu noi?

O sa ma duc oricum…

11:47 A4-a pagina…

11:48 A venit profa in clasa, mi-a pus 10 in oral, dar imi iese 8:33. Sa-mi bag picioarele…

11:53 Ne zice (an-spe mia oara) ca o sa vina un englez la noi pe 14 februarie (Valentines Day and crap), cica sa facem o poezie de patru versuri folosind un vers dat de ea (ceva cu stele, straluciri… whatever) , si daca ii place lu’ Mr. Englisman ne da nu stiu ce premiu…sounds good >:)

11:57 Profa incheie medii, a dat medii de 10 la unii care nu stiu nici de 7 engleza. Cica ar trebui sa vorbim si noi mai mult. I-am zis “daca nici eu nu vorbesc….” Mi-a zis ca mi-a mai pus un 10 pt vorbit, oricum mi-a stricat media. As fi vrut sa ii zic ca notele sunt irelevante….am tacut ca de obicei, acum imi pare rau ca nu i-am spus…

12:00 Se suna, se suna In curand o sa ma sune mama sa imi spuna sa cobor. Am rugat-o pe Delia sa vorbeasca cu profa de geografie (mi-a dat 9, nu ma mai asculta, cateodata e bine sa fortezi nota…daca iti alegi bine “victimele>:) ) si cu profu de istorie sa le explice situatia. Ii las si referatul la Istorie, scos de pe Wikipedia, fara ca macar sa modific link-urile (sper sa imi dea 10 pe asta, ca la celalalt facut de mine, cu chin si documentare mi-a dat mai putin)

12:02 Ma duc sa ii spun lu profa ca tre’ sa plec (nu a iesit inca din clasa), gata, am terminat ce aveam de zis :))

Nu am chef, pur si simplu nu am chef de nimic. Ma invartesc incolo si incoace si tot nu gasesc ceva interesant de facut. Am de scris si la romana. Acum sa gasit si diriga sa ne dea mult de scris, cand mai e doar o saptamana pana la vacanta. Ma plictisesc teribil. Am ajuns sa cred ca in curand o dau in paranoia. Din cauza asta m-am hotarat sa nu mai pomenesc nimic despre clasa/colegi/dispute etc, deci aici am vb pentru ultima oara despre chestia asta. File Closed….

Acum vorbesc cu Dana, cica e frumos afara, superb chiar. Am trezit-o la viata, i-am zis ca bate vantul, si ei tot ii place afara. Mie nu imi place nimic azi, m-a cuprins lenea, plictiseala, tot. M-as apuca sa citesc ceva, da nici de asta nu am chef… Realizez pe zi ce trece cat de mediocra sunt, chestia asta ma scoate din sarite. Asa ca am hotarat sa imi bag picioarele, sa incercsa fiu altfel. Cateodata ma simt atat de ciudat pentru felul meu de a fi, chiar mi-e rusine. Mama zice ca sunt egoista, si rea….uneori….ma rog…poate ca are dreptate. Treaba e ca sunt ingrozitor de sictirita, de absolut tot ceea ce se intampla in viata mea. Ma enerveaza la culme profa de engleza, pentru ca mi-a dat 7 si 8 in lucrare, in conditiile in care eu cu inca o colega ii facem ora. La naiba, numai noi vorbim…si imi da 7. Sincer, chestia asta ma enervat la culme, dar in fine, vad eu cum o scot la capat…

Ieri am facut pe coafeza, i-am indreptata parul Danei, incet, cu rabdare, suvita cu suvita, ca la coafor. Ar trebui sa ma plateasca pentru chestia asta. Dar ea zice ca eu ar trebui sa o platesc pe ea, ca ma lasat sa ii ard parul…ce ti-e si cu oamenii astia….

Am inceput sa ma imbrac in mov….si in verde. Eu care ma imbracam numai in albastru si maro, nu imi vine sa cred cat mi-am schimbat vestimentatia…si figura. Poate o sa imi las bretonul sa creasca, pentru ca mi-e dor de vechea mea figura. Pe de alta parte imi place cum imi sta si cu breton. Inca nu stiu ce o sa fac. Voi lasa timpul sa decida.

Mi-am luat un gloss si o perie rotunda de la Avon. Eu nu mi-am mai dat de mult cu gloss si acum mi se pare ciudat… in orice caz…imi place gloss-ul meu, e transparent si simpatic, intr-un ambalaj roz, ce sa mai, ma transform.. :))

Ovidiu are chocolate (da LG Chocolate, i l-a adus tac’su din Gibraltar, de fapt, cica e mai bun decat “ciaclitu”…doesen’t matter) si ieri ma jucam la el; stiti, e pe sine, si l-am deschis invers, si nu stiam de ce naiba nu se aprinde. Am crezut ca nu mai are baterie, si ma uitam ca proasta la el, enevata. Aia radeau de mine. Nu i-am bagat in seama, am intors telefonu invers, m-am uitat la poze, mi-am facut poze, am sters pozele, i-am dat telu Danei, s-a uitat la el, i-au arat astia un filmulet in care il transau pe unu. Ni sa facut rau, Alexa mai avea putin si plangea, mie imi venea sa vomit. Dana se uita putin si intorcea telefonul. Au ras de noi, nu ne-a pasat…. Am mancat floricele, am ras, am baut din berea lu’ Marinush, era rece si m-au durut dintii da’ nu am comentat nimic. Am ras, au ras, am ras de ei, am ras inca putin, Dana i-a aruncat telefonu’ lu Ovi (da “ciaclitu”), ne-a stat inima, da nu a patit nimic…oricum pe mana lu Ovi nu o sa reziste prea mult….

De dimineata m-am certat cu mama pe laptop, cica sa ma duc la al meu, I-am zis ca P.C.-u meu e o ruina si nu vreau sa ma duc la el, vreau sa stau la laptop. A zis ca are treburi importante (isi citea horoscopu). M-am enervat, am luat-o la misto. A zis ca o sa imi ia si mie, daca o sa fiu fetita cuminte. Nu i-am zis nimic. Acum stau, scriu, scriu, ma plictisesc….nu conteaza…

Dana m-a intrebat cum se zice “nu conteaza” in engleza, i-am zis ca “doesen’t matter”…..chiar nu conteaza…e banal…..adica, viata mea e banala….

Satu si ma uit in jur cum nu se intampla nimic…mai nou stau cu grija sa nu fiu parata, incerc sa respect regulamente, sa traiesc dupa legi scrise…cele nescrise nu se pun pentru ca nu sunt trecute printr-o gramada de hartoage, nu au stampile imbacsite pe ele si nici semnaturi inclinate. Cu alte cuvinte viata mea se scurge incet, ca atunci cand faci ceea ce trebuie sa faci; isi pierde substanta si devine un prototip al perfectiunii, cel putin dupa parerea celor care ma conduc… Cenzura? Nu mai stiu nimic despre ea de cand am invatat cat de bine face vietii mele linistite lingusala. Da, lingusesc pana ma invrzesc la fata, daca fac ceva rau, ma simt cand vine superiorul meu si imi indrept greselile, chiar daca in momentul cand se indeparteaza imi vad de treaba mea…la naiba, tocmai am incalcat o regula, si ce e mai rau, una scrisa. Am mai zis ca cele nescrie nu se pun? Ok….

Adevarul e ca sunt un exemplu de indisciplina in micul meu stat in stat in stat, pur si simplu sunt monumentul nesimtirii, dupa cum cred anumite persoane despre mine. Dar eu sunt fata buna, stiu sa fac frumos cand trebuie, stiu sa ironiezez atat de subtil sa nu se prinda nimeni…decat eu. De fapt, asta cred ca inseamna sa nu fi o persoana chiar foarte amuzanta. Cine mai stie acum? Ce mai conteaza? Oricum am tupeul de a scrie pe blogul meu persoanal, de la calculatorul meu…cine dracu mi-a dat mie voie sa fac chestia asta. Nu ati inteles nimic, nu? Si nici nu veti intelege, trebuie doar sa ma cenzurez, in final, totul tine de cenzura. Am ajunz sa fiu cenzurata asa de oricine trece pe strada, am ajuns sa am stapani de care nu am ascultat niciodata si pe care nu i-am luat vreodata in considerare. Nici acum nu ii apreciez prea mult. V-am zis ca am invatat sa perii omul? Dar, la naiba, peria mea e cam murdara, si in loc sa curete hainele frumos, le cam imbacseste. Asa sunt eu, mai neascultatoare.

Traim intr-o societate in care nimeni nu respecta reguli. Eu de ce as respecta regulile unor oameni pe care nu ii recunosc ca “facatori de lege”? Eu de ce ar trebui sa imi cenzurez parerea, gusturile, impresiile pentru niste persoane pe care nu le stimez? Sau ma rog, e impropriu spus nu le stimez, sa zicem doar ca parerea lor ma lasa rece. Daca eu ii ignor pe ei, sa ma ignore si ei pe mine, sa nu ma puna se le respect regulile absurde, sa nu ma faca sa ma simt ca un pici de clasa a3a, pentru ca, la urma urmei, asa ma fac sa ma simt. Eu nu respect regulile, nu respect regulile voastre ce e drept, blamati-ma pentru asta, oameni buni, dar nu imi cereti sa fiu ca voi, periuta mea e cam murdara, imi place somnul linistit de dimineata, imi place sa fac ceea ce am eu chef sa fac si sa ma comport cum cred eu de cuviinta. Frustrarea e o mare problema, nu-i asa, dragii mei “respectatori de reguli”?

Sfintii sa ma apere…si sa nu imi mai printeze textele, care, apropo, sunt proprietatea mea, protejate prin legea copyright-ului, si pot sa va dau si in judecata ca mi-ati reprodus un text fara voia mea. Sfinte Dumnezeule…..

Va respect si va stimez pentru invatatura dumneavoastra, imi place materia pe care o predati si va ascult cu drag cand deviati de la subiect, caci aveti o cultura generala vasta si se pot invata multe de la dumneavoastra. De pilda ne recoandti ce carti sa mai citim, ne explicati cum sa rezolvam cine stie ce exercitiu greu la matematica (vorbesc despre profi in generali, nu de cineva in special) sau cine stie ce lucruri interesante si greu de imaginat pentru noi, invataceii, pionierii, viitorul acestei glorioase tari, bla bla bla. Nu inteleg insa cateva aspecte ale felului dvs. de a fi, domnule profesor, nu inteleg de ce nu ma prea bagati si pe mine in sema cand stiu si ma intereseaza ceea ce aveti de spus, ci va intoarceti privirea catre colegele mele mai dezvoltate fizic; eu nu va acuz ca va uitati, va inteleg intr-un anume fel, poate ca sunteti tanar si hormonii nu va dau inca pace, si elevele dvs. sunt extrem de frumoase, sau poate sunteti trecut de aIIa tinerete si din nou apare efectul testosteronului ce va circula prin trup (in cazul acesta indraznesc totusi sa nu fiu chiar atat de intelegatoare, domnule profesor, v-ar putea fii copii), dar, cu toate acestea, va rog din suflet sa tineti cont si de cei care chiar stiu si le place ceea ce predati, sa incercati sa ignorati elementele disturbatoare si sa nu mai dati puncte in plus pe motive superficiale. Credeti oare ca joaca acaeasta de-a Humbert si Lolita duce undeva? Credeti ca ignorarea celor interesati si punerea notelor pentru niste amarate de refetate scoase de pe wikipedia vor ajuta cu ceva copilele alea? Credeti ca se merita? Sa fim seriosi domnule profesor, sa fiti si dumneavoastra serios, chiar daca la tabla este colega mea cea inalta si imbracata in blugi stramti, chiar daca va place, caci, vorba aia: ce e frumos, si lui Dumnezeu ii place, dar fiti rezonabil pentru un moment, ganditi-va putin, sunteti un cadru didactic, un om integru, poate ca aveti si familie, copii, gaditi-va, domnule profesor, de sport, matematica, istorie, biologie, romana etc, ganditi-va, este normal ceea ce faceti? Este normal sa aplicati un tratament absurd? Vi se pare normal ca un elev care a avut 7 ani de zile media 10 la materia pe care o predati dumneavostra sa scada vertiginos din cauza ca nu a adus referate de pe wikipedia sau pentru ca nu i-au fost rezolvate exercitiile acasa de catre vreo ruda, sa fie ignorat? Domnule profesor, ganditi-va bine…..

P.S. Asta am avut de spus, ma macina de ceva timp subiectul asta, poate ca gresesc scriind ceea ce am scris aici, poate ca aduc acuze gresite, din aceasta cauza nu dau nume, profesorii de care vorbesc sunt unii fictivi, la urma urmei sunt o gramada de profesori de genul celor pe care ii descriu, au fost destule scandalluri pe tema asta. Atat am avut de zis, i hope i will not get any trouble at school because of this…..