Despre un oras….

Cateodata urasc atat de mult faptul ca nu stau intr-un oras mai mare, de cele mai multe ori tanjesc dupa Bucuresti, imi vine, sa ma dau asa, cu capul de toti peretii. Ma apuca uneori cand sunt ai mei prin preajma si le zic: De ce naiba ati ramas in capatu’ asta de tara? (nu prea e capat de tara, dar….tot e nasol). La naiba e atat de plictisitor satul asta cu pretentie de oras in care imi duc zilele, si atatia oameni pe care ii intalnesc zi de zi, mereu aceeasi oameni, incat simt uneori ca nu mai am mult si o iau razna.
Hai sa nu exagerez totusi, nu zic ca Bucurestiul sau alt oras mai mare e cine stie ce, ca sunt si-acolo la “circopiteci”, da’ cel putin sunt mereu altii. Si parca se schimba mai repede peisajul din fata, si nu ai timp sa te plictisesti, in orice caz, ai cu ce sa iti umpli timpul, nu ca aici.
Mare dreptate avea Marin Preda cand zicea ca “vesnicia s-a nascut la tara”, normal, la tara nu ai niciodata ce face, te plictisesti ca naiba. Aici de exemplu, in satul nostu cu pretentie de oras, nu sunt decat 4 carciumi cu pretentie de bar si o dugheana mai mare care se vrea club. Club pe naiba ca numai club nu e ala. Singurul loc in care te puteai duce sa bei un suc sau o ciocolata calda si in care sa mai asculti si muzica, nu alte porcarii, a ars. Si pana or sa termine de refacut localul (pe numele sale multiple: Emil, La Partid, Constantinescu) nu ai incotro decat sa ingheti de frig prin “parc”, o gradina mai mare, publica cu cateva banci insirate, majoritatea dintre ele rupte care se mai refac sau se vopsesc o data la 4 ani, cand sunt alegeri.
Biblioteca….pai era “Biblioteca comunala” (nume pastrat probabil de pe vremea lu’ Ceasca) de unde puteai sa iei carti si sa mai si citesti acolo care sa cam desfiintat de cand a inceput reconditionarea “Caminului Cultural” (alt nume pastrat de pe vremea Impuscatului). Librarie, ce gluma buna, e de fapt un magazin universal unde se vand creioane pixuri caiete si alte cateva (nu foarte multe) produse de papetarie, ghiozdane, cateva romane de dragoste (Sandra Brown&co.), plus cateva carti de colorat, altlase, vreo cateva volume de Marin Preda, Eliade etc, clasici romani in orice caz, la-o-lalta cu sapunuri, creme, pasta de dinti, prosoape, pantofi, blugi, bluze, jucarii etc….chestii care nu au legatura cu o librarie in orice caz,.
Avem si spital aici, unde se interneaza babele fara adapost de Craciun si unde medicii si asistentele sunt plictisiti, (doar cateva exceptii de la regula). Nu pot spune despre spitalul nostru ca e unul super-dotat cu aparatura performanta. Nu mai comentez aici…trec mai departe, la liceu si la scoala generala: Liceul meu, unde imi duc zilele si unde ma prefac ca invat. Avem si profi de gasca, profi carora le place ceea ce fac, avem si profesori numai cu titlul, avem de toate. Si avem si directoare. Si director adjunct, si proiecte, si profi care se cearta, avem de toate, e un liceu aproape normal, cred…nu am vazut cum e in alte licee. Probabil e mai bine…sau mai rau. Nu mai conteaza acum.
Avem si gara aici, in Lehliu, o gara mica in care ne pierdem uneori timpul pe zi de vara. Ne uitam cu vin si pleaca trenurile, facem uneori cu mana la calatori, le facem si poze daca avem aparatul. Ne uitam cum pleca spre casele lor, unii poate stau in Bucuresti sau in unul din marile orase in care lucrurile se misca diferit. Asta vara ne uitam la tenurile care plecau spre mare. “Hai bai, cati bani avem? Facem cheta, dam o fuga acum pana la mare” “Dracu sa te ia ca ai venit acum cu ideea asta, mi-am cheltuit toti banii, nu mai am decat 20 de mii, mai bine ma duc la automatul de cafea si-mi iau un ceai” “Fata, tu esti proasta?” Striga Dana la mine, sau Corina, sau Alexandra, nu mai stiu bine, ” pai face ma-ta infrct daca pleci asa” . In cep sa rad si fug la automat.
Cu automatul de cafea e alta poveste. Primavara trecuta au pus patru automate de cafea in lehliu, mare dracovenie si astea. Unul la gara, altul la Fac (un magazin), inca unul la Ondina (alt magazin) si ultimul la Florarie (facuta si ea tot prin primavara, “taindu-i fata” unui nene care vindea de cand se stie flori, de cele mai multe ori garoafe, doar la inceputul si sfarsitul anului scolar mai aducea crizanteme din alea albastre si verzi, sau orhidee) . Deci, ziceam de automatele de cafea, de cand le-au adus astia in Lehliu, e mare bucurie pe noi, ca bem cafea. “Hai frate, mergem la automatul de la Ondina sau la ala de la gara?” “Lasa bai, ca stiu eu, la Florarie au cafea mai buna, am baut eu ieri cand ma duceam la scoala” “Lasa bai, mai bine la Gara, ca acolo au pahare termoizolatoare (cacat)” si tot asa, lumea noastra a devenit mult mai interesanta de cand cu automatele de cafea.
Era sa uit, avem si un Fast Food de unde ne cumpram de mancare la ceasurile 10, cand e pauza mare. Si e o imbulzeala de nedescris, un fum de tigare dens sa-l tai cu cutitul deasupra caruia troneaza un afis spectaculos”In acest local nu se fumeaza”. Haha, ce gluma buna…mancarea e buna, nimic de comentat, acolo se chiuleste bine, e un loc caldut, poti sa mananci sa bei o cafea etc. De obicei fumul este produsul elevilor din gloriosul liceu, stau acolo si fumeaza ca turcii, multi dintre ei nici nu au terminat a9a, unii nici nu au intrat la liceu….da, tot felul de suflete in Fast Food.
Sa vedeam, am zis de obiectivele cele mai interesante din Lehliu? Da….cred ca, mai multe in posturi viitoare, cand o sa scriu despre distribuitorii Avon si Oriflame din liceu, despre lipsa unei biblioteci publice, despre filialele bancilor si despre posta….si ce mi-o mai trazni mie mintea. Va urma…sper….

Posted in Eu cu mine

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |