Mda…..
Iar nu imi merge bine ceva, si ca de obicei o sa imi vars naduful in spatiul virtual, o sa improsc cu venin si o sa spun chestii urate care or sa stanjeneasca si or sa enerveze. Adevarul e ca singura persoana pe care nu pot sa o inghit in momentul de fata sunt eu. Si ca de obicei ma chinui sa gasesc vinovatii, in loc sa caut solutii. Am asa, un mare talent de a tranti mucii in fasole cateodata. Si pur si simpluma oboseste chestia asta. Nu mai zic de scoala, pur si simplu nu mai suport sa intru in clasa aia, ma deprima pur si simplu, ma face sa vreau sa fug, sa evadez. La dracu, am si eu 4 ani de liceu si pe aia ii irosesc intr-un colectiv pe care il urasc si care ma uraste. Si pe de-asupra se pare ca am facut ceva greseli de am cazut in dizgratiile unor profi. Nu mai stiu ce sa zic, nu mai vreau nimic.
E deja o stare de fapt ca nu imi megre bine moral de ceva timp, incep sa cred ca am un fel de depresie si pe mama o scot din sarite, nu intelege ca mie mi-e si mai greu sa traiesc in acelasi trup cu persoana iresponsabila care sunt. Deci ce e de facut? Pai s-ar parea ca trebuie sa ma trezesc dracului odata, sa ies din starea asta, dar am o mica problema, mi-e al dracului de lene, o lene din aia afurisita care nu vrea sa plece odata.
M-am saturat sa fac ceva bun si in momentele esentiale sa dau kix, m-am saturat de felul asta al meu de a fi, nu constientizez nimic si asta ma duce cu gandul la ratare. Si poate ca asta sunt o ratata cu pretentii de intelectuala, care se crede tare desteapta ca ii place Garcia Marquez…….sunt un nimic si stiu nimic si asta e tot. Si poate ar fi mai bine sa abandonez lupta acum, cat mai pot, cat inca sunt jos, ca sa nu ma doara fundul cand o sa ma dau cu el de pamant mai tarziu. O sa raman sa zac in mizerie ca si pana acum si o sa ma multumesc cu gandul ca daca as fi facut altfel viata mea ar fi fost diferita. Pentru ca nu am curajul sa ma rup de obiceiuri vicioase sau vorbe care imi stau in cale. Stiu ca nu am cuaj sa fac nimic.
Ma gandesc cateodata ca si blogul asta il tin degeaba, pentru ca nu am realizat nimic de cand il am. Nu m-a ajutat cu absolut nimic, poate doar mi-am exersat putin scrisul, au vazut cativa din cunoscutii mei ce am in cap….in rest nimic. Tot un blog anonim e, si asta inseamna ca nu am ceva important de zis, pentru ca daca ar fi fost ceva cu adevarat interesant aici, cu siguranta s-ar fi auzit de mine….ei bine, da, sunt unul din bloggerii aia care scriu pentru recunoastere….si acum rvin la ideea initiala, sunt un nimic care nu se poate trezi din prostie. Si trebuie sa ma obisnuiesc cu ideea de mediocritate…pur si simplu….poate ca o sa incep sa ascult manele…..
un profesor care te cunoaste (din vedere)
Am citit cu atentie ce ai scris tu pe blog-ul asta si nu cred ca ceea ce ai scris aici sunt baloane de sapun. Ideea de recunoastere a valorii unui intelectual ca fiind la o varsta “mica” ,sa-i zic asa, nu apare mai deloc daca tinem seama de ce sa intamplat pe gogoloiul asta in ultimii 3-4000 de ani.Cam la multi li s-a cam recunoscut valoare dupa ce au dat coltu’.Am ramas uimit ca am gasit cel putin o persoana in liceul asta care spune ce gandeste intr-un mod cu totul natural si original. Sa stii ca cel putin cineva a citit ceea ce ai scris aici si nu a ramas indiferent. Bafta!
Ai grija la treba cu rock-ul ca deranjezi multi “rocheri” :d
dianna
domnului profesor care ma cunoste din vedere@ e bine de stiut ca sunt apreciata de cineva mai mare….si care ma mai si cunoste, chiar daca din vedere. cat despre recunostere….cine stie, intr-o buna zi voi muri si vom vedea dupa cum ma vor elogia cei ce odata m-au depreciat.
cu “rocherii”….naiba sa-i ia, niste pusti frustrati care inteleg prost conceptul…mie imi plac rockerii;):Da, da si rockul….