Memento mori
Daca nu ai fi nurit, maine as fi venit cu tata la tine. As fi fost incaltata cu tenesii mei albastrii, noi si mi-as fi facut unghiile negre doar ca sa te sochez si pentru ca imiplacea cand faceai misto de mine si de excentricitatile mele de adolescenta. Ne-ai fii intampinat cum faceai de obicei, m-ai fii pupat pe amandoi obrajii de cate doua ori,. Ai fi ras ragusit, ai fii tusit de cateva ori si m-ai fii intrebat daca mi-a dat cineva cu ciocanul peste unghii. As fii ras, multumia in sinea mea ca razi de mine si ti-as fii raspuns ca mi le-am facut negre “ca asa e cul”. Ai fii ras iar, ragusit, de data asta mai tare si mi-ai fii observat tenesii. M-ai fii intrebat daca nu cumva suntem la circ sau mai stiu eu ce. As fii ras din nou si m-as fii prefacut intrigata. Ti-as fi raspuns iar la fel. L-ai fii luat pe tata de brat si v-ati fii dus in casa sa mai palavragiti, l-ai fii intrebat cine stie ce chichita nu intelegeai la dracovenia aia de dvd pe care ti-l cumparasera de ziua ta. Ti-ar fi explicat a nustiu cat-a oara si tot n-ai fii inteles, ai fii incercat sa gasesti explicatii ale tale, complet gresite, dar, Dumnezeule atat as vrea s le mai aud o data. Tata s-ar fii enervat putin si ar fi schimbat subiectul. Eu mi-as fii luat aparatul si m-as fi dus la iepuri sa le fac poze. Mi-ar fi fost frica de iepuroaica si te-as fi chemat din casa sa-mi dai pe rand toti puiutii sa-i fotografiez in iarba. Ai fii ras ragusit si mi-ai fii explicat ca iepuroaica e blanda si nu-mi va face nimic. Degeaba, eu tot as fii refuzat sa iau singra iepurasii, si mi i-ai fii dat tu, cu mana ta batrana, usor tremuranda, pe rand din cusca facuta de tine. “Vezi, sa nu-i iei de urechi, ca i le rupi, tine-l de spate!” si as fii facut intocmai. Ai fii ras iar ragusit si ai fii tusit, cum tuseai tu de obicei. Te0ai fii uitat la mine cum le fac poze si m-ai fii intrebat daca mai cant la chitara. M-as fii codit rusinata, si ti-as fii raspuns ca am invatat ceva. Si nu m-ai auzit niciodata cantand la chitara. Am fost prea lenesa sa invat cat traiai. Ai fii fost mandru de mine, si de aia nu o sa ma opresc sa cant, pentru ca stiu ca tie-ti placea cand cantam. Si e atat de greu sa ma gandesc ca niciodata nu iti voi mai auzi rasul ragusit, ca nu voi mai sta pe scandura pe care o puneai mereu sub patura de la pat cand veneam la tine de Paste si de Craciun, ca nu ma va mai pupa nimeni, niciodata de cate doua ori pe acelasi obraz cand voi pleca. Ca nu voi mai vedea curtea aia mare, de care aveai atata grija si pe care o iubeai ata, ca nu voi mai manca capsuni adunate de tine, cu grija, sa fie cele mai bune. Nu o sa-l mai suni nicodata pe tata sa-ti ia cine stie ce piesa pentru trabantul ala al tau darapanat, dar pe care te incapatanai sa-l repari, poate doar pentru a-ti gasi de lucru. Osa-mi fie dor de tine!
RIP Barbu Tudor 1933-2007