Un om…

Pe zi ce trece ma simt mai slabita, nu fizic ci psihic. Oamenii ma dezamagesc in fiecare zi, eu ii dezamagesc mereu si mereu mai mult. Cateodata simt ca sunt singura vinovata pentru tot ceea ce se intampla rau. Sunt un om trist, un om dezamagit care abereaza cateodata pe o foaie alba de hartie. Parca nimic nu vrea sa iasa bine, nimic nu vrea sa fie frumos, pur si simplu e asa, o ceata totala, friguroasa si abstracta. Nu imi place nimic, absolut nimic si chestia asta ma scoate din sarite, pur si spmlu…Si fiecare zi trece, pur si simplu trece, si se duce departe…nici nu stiu de ce mai traiesc, daca totul e desertaciune. Ce rost are sa imi fac sange rau, ce rost are sa sufar, ce rost are sa tip si sa plang. Azi am plans iar, si am plans asa, pentru niste chesiifara rost. Azi am fost o persoana superficiala si am tinut sa arat asta cu toata puterea. Si o sa continui sa o fac. Si da, sunt dezamagita de mine, sunt dezamagita de perioada asta urata prin care trec si sunt dezamagita de atitudinea celor din jur. Pentruca eu nu mai stiu ce sa cred, nu mai stiu ce e bine si ce e rau, nu mai stiu diferenta dintre alb si negru, nici macar griul nu il mai disting. O sa incep acum cu frazele cele mai patetice pe care le poate spune cineva:nimni nu ma intelege, nimini nu m iubeste, nimeni nu ma asculta, sunt degeaba etc. Dar asa ma simt, si sunt patetica si sunt un cliseu uman si mi-e rusine cu asta. Mi-e rusine cu slabiciunile mele, pe care, colac peste pupaza, le mai expun si aici. Candva credeam ca e ceva rau sa iti fie cunoscute slabiciunile, intrun fel si acum cred la fel, pentru ca in momentul in care iti pui sufletul pe tava in fata cuiva, aceste probleme existentiale se pot transforma in arme, impotriva mea. Si e adevarat, depinde insa pe mainile cui incap.
Ma simt rau, ma simt rau in interior, simt ca ceva nu merge bine si nu stiu ce as pute sa fac. Ce sa fac cu mine…cateodata as vrea sa ma arunc in W.C. si sa trag apa, sa nu mai exist pur si simplu, si sa nu mai existe atatea rauatati….oamenii, sunt pur si simlu rau. Foarte rai si, cateodata e coplesitor. Sunt dezamagita, asa de tot. Nimic nu se intampla cum ar trebui, nimic nu se intampla normal intr-o lume anormala cum e asta. Ma enerveaza toata lumea, nu imi mai place nimic. As vrea sa plec departe, sa nu ma mai intorc, sa nu mai vad pe nimini cunoscut sa las in urma mea o aura de mister si sa reapar dupa mult timp pentru o fractiune de secunda, ca o himera, apoi sa dispar iar. Daca nu as avea nimic de pierdut as face-o, as disparea pu si simplu. As vrea sa fiu asa o himera, sa cunosc oameni noi, sa ma imprietenesc cu ei si cand ar deveni ei sdau eu rai atunci sa dispar si sa gasesc altii, alte persoane, sa o iau mereu de la zero. Poate asa as scapa de rauatati, poate asa as scapa de rutina si de oameni care nu sunt de acord u mine si care nu ma inteleg.
Eu ma schimb, imi place sa cred ca evoluez, ca imi scimb conceptiile de la o zi la alta; in fond, toti facem la fel, e o parte din firea umana, shimbarea. E ceva ce ia nastere odata cu noi si moare poate niciodata. Schmibarea, scimbari majore, nimic si desertaciune. La ce imi foloseste viata daca nu ajun nicaieri, la ce imi folosesc telurile daca odata atinse nu mai au nici o importanta, pentru ca devin banalitate si rutina. Si atunci telul, ardoare devin blestem. La ce imi foloseste sa fiu, sa ma nasc, sa mor sa mananc sa vorbesc sau sa citesc? La ce imi foloseste pana la urma viata mea? Folosesc cuiva sau pur si simplu sunt un spirit liber prizonier intr-un corp de fata? Azi ma urasc si ma ursc, si simt mal in suflet si in vene imi pompeaza praf si nu sange cum e normal. Pentru ca uneori simt ca nu sunt un om normal, si asta ma doare, pentru ca eu nu alerg dupa originalitate, si nu imi pasa. Paote ca, asa zic, nu imi pasa dar imi pasa, si imi pasa de prea multe si din cauza asta ma doare, si nu ma doare fizic, ma doare pur si simplu si durerea nu poate fi explicata in cuvinte si nici in imagini si nici in priviri. E un sentiment ciudat si dureros, ca o rana deschisa mancata de viermi. Si cateodata viermii sunt benefici pentru ca mananca tesutul bolnav. Orice rau e pana la urma bun, cu masura bineinteles. Cum sunt tratamentele naturiste care de cele mai multe ori implica durere. Pana la urma te vindeci. Ramane oare cicatricea? Sau se vindeca pur si simplu si o voi uita cum uitsaptamana trecuta? O alta intrebare tampita, o alta dezamagire, o alta problema fara rezolvare. Terminul problema nu mai imi place, mi-a devenit scarbos. Cand eram mica mi se parea interesant. Mi se parea interesant sa o vad pe matusa mea fumand. Acum fumatul nu mai imi place. Pur si simplu am pierdut un echilibru…..pur si simplu ma transform intr-un fluture de noapte…..

Posted in Eu cu mine

RSS 2.0 | Respond | Trackback < |